Fitoterapie
FITOTERAPIE (phyton = planta +therapea = tratament) = ramura a terapiei care se ocupa cu mijloacele de prevenire si vindecare a bolilor prin remedii vegetale.
Tratamentul fito-terapeutic utilizeaza combinatii de plante medicinale sub diferite forme (pulberi vegetale, macerate la rece, extracte hidro-alcoolice, siropuri, lotiuni, unguente naturale etc) in vederea restabilirii echilibrului si a inlaturarii cauzelor care au generat boala.
Utilizarea plantelor medicinale in procesul curativ, presupune din partea medicului cunoasterea principiilor active din fiecare planta, a partilor utilizate, a actiunilor farmaco-dinamice, a afectiunilor in care plantele pot avea efect adjuvant.
Combinarea mai multor plante se face respectand compatibilitatea dintre acestea iar dozele administrate au in vedere puterea activa a fiecarei plante.
Tratamentul se adreseaza fiecarui pacient si nu afectiunii in general.
Are in vedere toate perturbarile care au aparut in organism, corelatia si determinarea dintre mai multe afectiuni.
Durata tratamentului dureaza intre o luna si sapte luni, in functie de afectiune. Exista si tratamente naturale pentru situatii de urgenta precum si tratamente eficiente in boli considerate incurabile. Durata tratamentului este determinata cel mai adesea de perseverenta si corectitudinea pe care pacientul le manifesta in realizarea tratamentului si de asocierea corecta cu alte terapii naturale.
Plantele medicinale reprezinta un domeniu incomplet studiat de mediile stiintifice oficiale.
Sotii Kirlian descopera la sfarsitul anilor 50 ca plantele au un camp bioenergetic. Ele sunt adevarate relee ce capteaza din mediu o anumita energie specifica. Prin administrarea de plante nesupuse vreunui tratament termic, aceste energii binefacatoare sunt aduse in aura pacientului generand transformari benefice uluitoare.
Doi cercetatori, Luise Kolisko si Ehrenfried Pfeiffer, redesopereau la inceputul secolului 20 faptul ca tiparul energetic si rezonanta specifica plantelor se mentin si pot fi evidentiate pornind doar de la pulberea sau seva plantei. Amestecand o solutie de clorura de cupru cu seva proaspata a unei plante, ei au remarcat aparitia in substanta cristalizata , a formei precise a plantei din care seva fusese extrasa. Cunoscute sub numele de paligeneza, fenomenele de reaparitie a formei plantei pornind de la cateva fragmente de pulbere, cenusa sau seva au fost de natura sa puna in evidenta, intr-un mod de netagaduit existenta tiparelor energetice ale plantelor.
FITOTERAPIA respecta principiul non nocere, nu exclude alte terapii naturale, este accesibila oricui si are indicatii in toate afectiunile cunoscute.
